Drepturile angajatului in UK, Cursuri Finantate si NVQ in UK, Cursuri, Calficari si NVQ in Londra

Descriere

Drepturile angajatului in UK

Orele de muncă și drepturile muncitorului în Regatul Unit

Directiva Europeană privind timpul de muncă (European Working Time Directive) stabililește orientativ numărul de ore de muncă ale unui muncitor, astfel:

Intr-o săptămână de muncă se pot lucra maxim 48 de ore;
Cei care lucrează mai mult de 6 ore au dreptul la 20 de minute pauză;
La fiecare 24 de ore muncite aveți dreptul la 11 ore consecutive libere;
La fiecare 7 zile muncite aveți dreptul la 24 de ore libere, consecutive;
Cei ce muncesc ture de noapte, ar trebui să muncească, în medie, un maxim de 8 ore în fiecare 24 de ore.

In orele de lucru sunt incluse:

Lucrul peste program.
Timpul pierdut călătorind în scopul întâlnirii cu clienţii.
Instructajul la locul de muncă.
Orele de gardă petrecute la lucru.

In orele de lucru nu sunt incluse:

Timpul alocat drumului spre serviciu sau de la serviciu spre casă.
Pauzele din timpul programului sau Instructajul din afara locului de muncă.

Prevederile directivei se referă la toţi muncitorii, indiferent că aceştia lucrează ocazional, cu jumătate de normă, independenţi sau lucrează prin intermediul agenţiilor de forță de muncă.

Nu se aplică reglementările dacă:

Muncitorul a renunţat la limitele timpului de muncă.
Dacă, datorită naturii postului deţinut, orele de lucru ale muncitorului nu sunt măsurate sau fixe, acesta putând decide singur când şi cât să lucreze (ex: managerii seniori).

Săptămâna de lucru

Intr-o săptămână muncitorului nu i se poate solicita să lucreze mai mult de 48 de ore, calculate pe o perioadă de referinţă de 17 săptămâni, exceptând cazul în care acesta îşi va da acordul scris în acest sens.

Excepţia fac acele domenii care au propriile reglementări:

Forţele armatei, serviciile de urgenţă şi poliţia – în unele cazuri;
Locurile de muncă ce necesită personal non-stop;
Transportul aerian, terestru sau maritim;
Pescuitul pe mare;
Securitate şi supraveghere;
Transportul pe căile navigabile interioare şi lacuri;
Unii angajaţi care lucrează în transportul feroviar;
Îngrijitorii domestici din casele particulare. Reglementările nu se aplică în cazurile de urgenţă sau, excepţional, în perioadele extrem de aglomerate.

Calculul orelor de lucru muncite in toate aceste situaţii se vor calcula pe un timp de referinţă de 26 de săptămâni şi nu de 17 săptămâni. Muncitorul are dreptul de a cumula orele libere cuvenite şi de a profita de acestea ulterior. Această practică poartă de numele de “repaus compensatoriu”. Orele normale de muncă ar trebui să fie hotărâte în contractul de muncă sau în declaraţia scrisă de angajare.

Opţiunea de a munci mai mult

Puteți lucra mai mult de 48 de ore săptămânal cu următoarele condiţii: sa aveți 18 ani sau mai mult și ca decizia să fi fost luată voluntar şi scris. Muncitorii nu pot fi forțați de către angajator să muncească mai mult. De asemenea, aceştia nu pot fi dați afară sau trataţi nefavorabil (de exemplu, omiși la promovare) pentru refuzul de a-şi da acordul scris pentru a munci mai mult de 48 de ore săptămânal. Plângerile se pot face la Tribunalul Muncii.

Chiar dacă înţelegerea face parte sau nu din contract, acordul de a munci mai mult decât este prevăzut legal, poate fi anulat de către muncitor în orice clipă. Se solicită în acest sens o notificare de cel puţin 7 zile. Perioada de notificare poate fi mai mare (chiar şi 3 luni) dacă este specificat acest aspect în acordul scris.

Plata orelor suplimentare

Timpul muncit peste orele de bază trecute în contract se consideră a fi ore suplimentare. Contractul de muncă ar trebui să conțină mențiuni cu privire la modalitatea de stabilire a orelor suplimentare, condiţiile de lucru peste program precum şi despre remunerarea orelor suplimentare. Legea nu impune dreptul de plată a orelor suplimentare şi nici un plafon minim de plată. Cu toate acestea remunerația primită nu trebuie să fie sub nivelul Salariului Minim Naţional (NMW). Modalităţile de plată precum şi suma plăţii orelor suplimentare diferă de la un angajator la altul. Unii vor achita orele suplimentare, iar alţii vor oferi timp liber în loc, la momentul potrivit pentru angajator.

Pauzele

Dreptul muncitorilor cu vârsta de 18 ani sau peste, este la o pauză de 20 de minute dacă lucrează în timpul zilei sau dacă tura sa este mai mare de 6 ore.

Dreptul muncitorilor cu vârsta între 16-17 ani este la o pauză de cel puţin 30 de minute dacă tura este mai mare de 4 ore şi jumătate. Va fi considerată pauză şi timpul petrecut la băut cafeaua. Pauzele pot fi mai lungi dacă există o mențiune în acest sens în contractul de muncă. Mențiuni legale cu privire la pauza de ţigară nu există .

Legea prevede următoarele:

Pauza nu poate fi luată la sfârşitul orelor de program – trebuie să fie undeva la mijloc;
Pauza poate fi petrecută în afara locului de muncă;
Pauza trebuie luată toată o dată;
Angajatorul poate hotărî când să fie luată pauza cu condiţia să se respecte condiţiile de mai sus.

Odihna zilnică

Repaosul zilnic reprezinta timpul dintre sfârşitul programului unei zile şi începutul programului de lucru următor (de obicei noaptea). Intre două ture de lucru, angajaţii cu vârsta de 18 ani sau mai mult au dreptul la 11 ore consecutive de odihnă. Excepţii pot fi atunci când este o perioadă aglomerată, apare o urgenţă sau se muncește la domiciliu. În aceste cazuri timpul de odihnă poate fi cumulat şi poate fi luat mai târziu.

Repausul săptămânal

Repausul săptămânal reprezintă perioada în care un angajat nu merge deloc la lucru (pentru majoritatea muncitorilor este sfârşitul de săptămână).

Muncitorii cu vârsta de 18 ani sau mai mare au dreptul, pe lângă zilele de concediu de odihnă, la:

la fiecare 7 zile lucrate la 24 de ore libere, consecutive, sau
la fiecare 14 zile lucrate la 48 de ore libere, consecutive. Ziua de repaus săptămânal nu poate fi în aceeaşi zi în fiecare săptămână. Angajații practicanți ai unei religii nu au dreptul legal de a-şi alege o anumită zi liberă din săptămână (de exemplu, duminica la creştini) dar se poate vorbi cu angajatorul şi i se poate explica cât de importantă este acea zi pentru practicant. De obicei angajatorii încearcă să rezolve astfel de cereri.

Turele de noapte

Există prevederi legale speciale in cazul muncitorilor ce lucrează în ture de noapte.

Prin “timpul nopţii” se înţelege timpul dintre 11pm şi 6am (perioada poate varia dacă există o înţelegere între părţi). Dacă un angajat lucrează cel puţin 3 ore între 11pm şi 6am, se consideră că angajatul lucrează în ture de noapte.

În general, angajaților care muncesc în ture de noapte li se aplică următoarele condiții:

Calculat pe o perioadă de 17 săptămâni (sau 26 de săptămâni) nu ar trebui să lucreze mai mult de o medie de 8 ore într-o perioadă de 24 de ore
Nu pot fi de acord să muncească mai mult, cu excepţia cazului în care acest lucru este permis de contractele colective de muncă
Au dreptul la controale medicale gratuite înaintea începerii lucrului pe timpul nopţii şi în mod regulat după aceea.

Mai mult de 8 ore pe noapte nu pot munci sub nici o forma muncitorii care sunt supuşi unor riscuri speciale sau sunt supuşi unor presiuni fizice sau psihice. Persoanele minore, in general, nu au voie să lucreze în ture de noapte. Angajații flexibili nu se încadrează în prevederile legale privind turele de noapte dar aceştia au însă dreptul la repaus adecvat.

Zilele libere si concediile

Informaţiile cu privire la oferirea şi plata zilelor de concediu trebuiesc conținute de declaraţia scrisă de ocupare a locului de muncă (sau contractul de muncă). Contractul de muncă al fiecărui muncitor în parte poate prevede scheme de concedii sau zile libere mult mai avantajoase. Muncitorii au dreptul la un concediu de odihnă minim anual plătit, dar nu există nici un drept legal de plată a zilelor libere acordate datorită sărbătorilor legale sau religioase.

Concediul de odihnă anual

Dacă lucrați 5 zile pe săptămână sau mai mult aveți voie la un minim de 5, 6 săptămâni de concediu de odihnă plătit anual. Această regulă se aplică în mod proporţional şi lucrătorilor cu jumătate de normă.

In contractul de muncă pot fi menționate reglementări ale concediului de odihnă mult mai favorabile (drept contractual).

Trebuie să înmulţiţi numărul de zile lucrate într-o săptămână cu 5, 6 pentru a afla numărul de zile de concediu la care aveţi dreptul. Plata zilelor de concediu se face la nivelul salarizării primite în mod normal. In schimbul zilelor de concediu de odihnă angajatorul nu poate oferi bani. Dar, bani în schimbul zilelor de concediu neluate, se pot da atunci când nu au fost efectuate acele zile de concediu ce exced limita legală de 5, 6 săptămâni pe an.

Anul de concediu

Dobândiți dreptul la concediu în ziua in care începeți să munciți. Totuşi, zilele concediului de odihnă depind de începutul anului financiar pe baza căruia se calculează numărul de zile de concediu la care aveți dreptul. Un an de concediu (sau an financiar folosit ca şi cadru orientativ pentru a calcula zilele de concediu) începe câteodată la 1 ianuarie şi se termină pe 31 decembrie, iar uneori poate începe pe 6 aprilie şi se termină pe 5 aprilie, anul următor.

Angajatorul va stabili împreună cu muncitorul începutul şi sfârşitul anului pe baza căruia se va stabili numărul de zile de concediu de odihnă. În lipsa unor mențiuni legale, anul de concediu va începe la data angajării. Dacă se începe activitatea pe parcursul anului financiar atunci veţi avea dreptul la un concediu de odihnă pe anul respectiv proporţional cu perioada rămasă din anul în care aţi început lucrul.

Cererea de concediu

Obligaţia muncitorului este de a cere angajatorului aprobarea cu privire la perioada în care acesta doreşte să îşi ia concediu de odihnă. Perioada premergătoare, trebuie să fie cel puţin de două ori mai mare decât perioada de vacanţă dorită. De exemplu, va fi necesară o înștiințare a angajatorului cu cel puţin 2 săptămâni înainte pentru o vacanţă de o săptămână.

Muncitorul poate face o plângere daca are suficiente dovezi pentru a demonstra discriminarea pe motive religioase dacă îi este refuzată o cerere prin care cere zile de concediu pe motive religioase. Angajatorul poate hotărî ca vacanţa să fie luată în momente speciale, atunci când nu este de lucru (sezonul de vacanţă) sau poate refuza luarea vacanţei în momentele aglomerate.

Zilele de concediu neutilizate

Conform legislaţiei Uniunii Europene, un angajat are dreptul la 4 săptămâni de concediu de odihnă pe an. Angajatorul trebuie să facă tot posibilul ca vacanţa să fie luată, dar nu poate obliga muncitorul să îşi ia zile de concediu de odihnă. Zilele de concediu de odihna neluate nu pot fi reportate pe anul următor. Cu toate acestea legislaţia britanică vă dă dreptul la 5.6 săptămâni de concediu de odihnă pe an. Dacă nu aţi luat perioada suplimentară de 1.6 săptămâni în anul curent se poate ca aceste zile să se reporteze pe anul următor dar acest lucru va depinde de contractul de angajare pe care îl aveţi.

Îmbolnăvirea în timpul concediului de odihnă

Dacă muncitorul se îmbolnăveşte chiar înainte de a începe concediul sau în timpul lui, acesta are dreptul de a cere transformarea zilelor de concediu de odihnă în zile de concediu medical. De asemenea, acesta poate lua zilele de concediu de odihnă rămase la o dată ulterioară. În acest caz este acceptat să se reporteze zilele de concediu în anul următor, dacă nu a fost posibilă luarea zilelor de concediu de odihnă în anul respectiv din cauza îmbolnăvirii.

Concediul de odihnă şi alte tipuri de concedii

Dreptul la concediu de odihnă se aplică şi în cazul angajaților aflați în concediu de maternitate sau de paternitate precum şi celor ce se află în concediu de adopţie. Angajații care se află în concediu de maternitate, paternitate sau adopţie vor continua să acumuleze dreptul la zile de concediu de odihnă plătit şi vor avea dreptul la orice alt drept contractual cu privire la concedii.

În momentul încetării activităţii în toate cazurile încetării activităţii (inclusiv în cazul concedierilor din cauza unor abateri grave) trebuie să se plătească acele zile de concediu care nu au fost luate. Acest drept nu ţine de existenţa unei perioade minime de angajare.

Zilele libere publice şi “Bank Holiday”

Depinde de mențiunile contractului de muncă dreptul la plata şi la acordarea de zile libere cu ocazia “Bank Holiday”. Nu există un drept impus de a cere liber, cu sau fără plată, în zilele de sărbători publice sau “Bank Holiday”.

Contractul de muncă poate să menționeze ca zilele libere acordate cu ocazia sărbătorilor publice sau “Bank Holiday” să fie în plus faţă de concediul anual legal dar, de asemenea, poate să prevadă ca aceste zile să fie scăzute din numărul de zile de concediu de odihnă anual.

În Anglia şi ţara Galilor sunt reglementate 8 zile de sărbătoare legală şi “Bank Holiday”, în Scoţia 9, iar în Irlanda de Nord, 10.

Dacă eşti muncitor cu jumătate de normă şi angajatorul acordă zile libere suplimentare angajaţilor în zilele de sărbătoare legală va trebui să aveți aceleaşi beneficii (proporţional) ca şi ceilalţi, chiar dacă ziua respectivă nu este o zi în care de obicei lucraţi.

Drepturile angajatului in UK, Cursuri Finantate si NVQ in UK – Londra

Servicii pentru romani, Cursuri Finantate de stat in UK – Londra – Anglia

Drepturile angajatului in Anglia, Cursuri, Calficari si NVQ in Londra – UK